Testele utilizate pentru diagnosticul gripei pot căuta proteine ale virusului sau materialul său genetic. Alegerea metodei și interpretarea rezultatului depind de simptome, momentul recoltării, proba folosită și circulația virusurilor. Documentația actuală a Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite, CDC, diferențiază testele antigenice de analizele moleculare și explică de ce un rezultat trebuie citit în contextul clinic, nu izolat.
Simptomele gripei se pot suprapune cu cele ale altor infecții respiratorii. Evaluarea medicală poate folosi manifestările, istoricul și datele despre circulația virusului, fără ca orice persoană cu simptome să aibă nevoie de o analiză. CDC arată că gripa poate fi diagnosticată clinic în anumite situații. Testarea furnizează o informație suplimentară, iar rezultatul nu înlocuiește automat evaluarea bolii sau identificarea unor posibile complicații.
Ce caută un test antigenic
Testele rapide antigenice detectează antigene ale virusurilor gripale în probe respiratorii. În mod obișnuit, ele pot furniza un rezultat în aproximativ 10–15 minute, dar timpul și probele acceptate depind de produs. Instrucțiunile testului stabilesc modul de recoltare și utilizare. Denumirea de test rapid indică viteza obținerii rezultatului; nu garantează că metoda are aceeași capacitate de detectare ca o analiză moleculară.
Documentația CDC precizează că testele antigenice au o sensibilitate mai redusă decât metodele moleculare. Pot exista rezultate fals negative, mai ales când circulația gripei este intensă. Un rezultat negativ arată că testul nu a detectat antigenul în proba analizată, dar nu dovedește, în toate situațiile, absența infecției. Medicul poate considera necesară confirmarea printr-o metodă moleculară atunci când tabloul clinic și rezultatul nu se potrivesc.
Un rezultat antigenic pozitiv poate fi, la rândul său, fals pozitiv. Probabilitatea și semnificația acestui rezultat sunt influențate de nivelul circulației virusului. În perioade cu activitate gripală redusă, un pozitiv neașteptat poate necesita confirmare. Testele care diferențiază tipurile A și B nu oferă automat identificarea tuturor subtipurilor sau informațiile genetice detaliate folosite în supravegherea virologică. Aceste date cer metode și analize specifice.
Cum funcționează analiza moleculară
Metodele moleculare caută acizi nucleici ai virusului, în cazul gripei material genetic ARN. Ele includ RT-PCR și alte teste de amplificare. Există și analize moleculare rapide, cu rezultate în aproximativ 15–30 de minute, în funcție de sistem. Prin urmare, împărțirea tuturor testelor în antigen rapid și PCR lent nu descrie întreaga ofertă de metode. Rapiditatea și ținta detectată sunt caracteristici diferite.
Metodele moleculare au, în general, sensibilitate și specificitate ridicate, dar rezultatul poate fi influențat de recoltare, transport, stocare și momentul bolii. O probă care nu conține suficient material viral poate avea un rezultat negativ. Pentru unele situații clinice, documentația descrie nevoia unor probe adecvate localizării infecției. Aceste decizii aparțin evaluării medicale și instrucțiunilor metodei, nu unei reguli unice pentru toate persoanele.
Un rezultat molecular pozitiv arată detectarea materialului genetic, dar nu stabilește singur dacă virusul este viabil sau dacă persoana mai este contagioasă. ARN-ul detectabil și capacitatea de transmitere nu sunt aceeași măsură. În mod similar, un rezultat nu indică automat severitatea bolii. Interpretarea necesită legătura dintre metodă, proba analizată și situația pacientului, iar aceste informații sunt distincte de simpla mențiune pozitiv sau negativ.
De ce contează recoltarea și frecvența bolii
Sensibilitatea descrie capacitatea unei metode de a identifica persoanele care au infecția, iar specificitatea capacitatea de a identifica persoanele care nu o au. Aceste proprietăți sunt diferite de probabilitatea ca un anumit rezultat pozitiv sau negativ să fie corect pentru pacientul testat. Această probabilitate depinde și de cât de frecventă este boala în populația evaluată, pe lângă performanța testului și condițiile de utilizare.
CDC leagă performanța testelor antigenice și de apropierea recoltării de debutul simptomelor. Probele obținute devreme, în perioada în care există mai mult material viral în căile respiratorii, au o probabilitate mai mare de a permite detectarea. Tipul probei admise trebuie verificat pentru testul folosit. Un dispozitiv autorizat pentru o anumită probă nu poate fi considerat automat valid pentru orice alt material biologic.
Transportul și păstrarea sunt parte a procedurii de laborator. Instrucțiunile privind mediul, temperatura și intervalul până la analiză pot varia între metode. Nerespectarea lor poate afecta rezultatul, chiar dacă aparatul folosit are performanțe bune în condiții validate. Informațiile despre recoltare și metoda utilizată permit diferențierea între un rezultat obținut corect și unul care trebuie interpretat împreună cu limitele preanalitice ale probei.
Ce oferă celelalte metode
CDC descrie și imunofluorescența și cultura virală, cu timpi și utilizări proprii. Cultura poate ajuta la caracterizarea virusurilor, dar obținerea rezultatului durează mai mult și nu îndeplinește aceeași funcție ca o analiză rapidă în decizia clinică imediată. Testarea serologică nu este recomandată pentru diagnosticul obișnuit al unui episod acut printr-o singură probă. Supravegherea virusurilor și diagnosticul curent sunt scopuri care pot solicita metode diferite.
Există teste multiplex care caută, în aceeași procedură, gripa și alte virusuri respiratorii, inclusiv SARS-CoV-2. Un rezultat pozitiv pentru unul nu exclude automat prezența celuilalt, deoarece sunt posibile coinfecții. Buletinul trebuie citit în raport cu țintele pe care le analizează efectiv sistemul. Un test destinat numai gripei nu oferă, printr-un rezultat negativ, o explicație completă pentru toate cauzele unor simptome respiratorii.
În recomandările clinice prezentate de CDC, metodele moleculare au un rol diferit de cel al testelor antigenice, inclusiv la pacienții spitalizați. Deciziile despre tratament nu trebuie amânate automat până la confirmarea de laborator atunci când evaluarea medicală indică intervenția. Alegerea testului, necesitatea unei confirmări și conduita în urma rezultatului sunt stabilite în contextul pacientului. Numele metodei și momentul recoltării rămân informații necesare pentru această interpretare.