Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a organizat vineri, 9 octombrie, ceremonia anuală de comemorare la Memorialul Victimelor Holocaustului din București. La depunerea coroanelor au participat reprezentanți ai instituțiilor statului, diplomați, membri ai comunităților evreiești și rome și elevi. Evenimentul a marcat împlinirea a 85 de ani de la începutul deportărilor din Bucovina de Sud.
Președintele Senatului, Mircea Abrudean, a vorbit despre asumarea responsabilității istorice a statului român. Mesajul președintelui Nicușor Dan a fost prezentat de consilierul de stat Cristian Roșu și a subliniat rolul mărturiilor în înțelegerea crimelor. Aceste poziții au fost exprimate în cadrul ceremoniei, potrivit relatării AGERPRES preluate de Radio România Constanța, distinct de concluziile documentelor istorice folosite pentru comemorare.
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a insistat asupra predării și explicării istoriei Holocaustului. Reprezentanți ai Agenției Naționale pentru Romi și ai Federației Comunităților Evreiești au vorbit despre memoria victimelor și educație. Ceremonia a reunit astfel atât discursuri ale autorităților, cât și intervenții din partea comunităților ale căror membri au fost persecutați și deportați în timpul războiului.
De ce este marcată data de 9 octombrie
În comunicatul pregătit pentru comemorare, Institutul Elie Wiesel indică 9 octombrie 1941 drept începutul deportării evreilor din Bucovina de Sud. În octombrie acelui an, peste 35.000 de evrei din Dorohoi, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuți, Gura Humorului și alte localități apropiate au fost escortați în Transnistria. Printre persoanele deportate se aflau copii, femei și oameni în vârstă.
Instituția a anunțat ceremonia pentru ora 10:00 și participarea comunităților evreiești și rome alături de reprezentanții autorităților. Comemorarea privește victimele politicilor rasiale ale regimului Antonescu. În prezentarea sa, institutul arată că victimele au murit atât în urma împușcărilor, cât și din cauza foamei, frigului și bolilor, în condițiile create de persecuție și deportare.
Data comemorării este stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 672 din 5 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial la 17 mai. Actul declară 9 octombrie „Ziua Holocaustului”, la propunerea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România. Hotărârea prevede organizarea unor acțiuni culturale, simpozioane și mese rotunde cu tematică specifică și sprijin de specialitate din partea administrației centrale și locale.
Raportul final al comisiei internaționale, prezentat președintelui României la 11 noiembrie 2004, stabilește responsabilitatea autorităților române în planificarea și aplicarea persecuției, deportărilor și crimelor. Documentul descrie distrugerea comunităților evreiești din Basarabia, Bucovina și Dorohoi, deportarea în Transnistria și uciderea evreilor locali din teritoriile administrate de România. Transnistria era, în acest context istoric, o parte a Ucrainei ocupate.
Comisia estimează între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni uciși sau morți în Holocaustul din România și teritoriile aflate sub controlul său. Intervalul reflectă stadiul cercetării și nu este prezentat ca o cifră definitivă. Separat, raportul menționează aproximativ 135.000 de evrei români din Transilvania de Nord, aflată sub administrație ungară, care au pierit în Holocaust.
Raportul documentează și deportarea a circa 25.000 de romi în Transnistria, dintre care aproximativ 11.000 au murit. Persecuția evreilor a inclus confiscarea bunurilor, îndepărtarea din locurile de muncă, evacuări forțate și muncă obligatorie. Aceste măsuri sunt analizate alături de pogromuri și deportări, pentru a descrie atât mecanismele administrative ale discriminării, cât și violența care a produs moartea victimelor.
Memorialul și obiectele păstrate
Memorialul din București cuprinde o incintă centrală și cinci sculpturi: Coloana Memorială, Via Dolorosa, Roata Romilor, Steaua lui David și Epitaf. Ansamblul include și instalații cu pietre de mormânt desacralizate din cimitirele din Odessa și București. Prezentarea oficială a Institutului Elie Wiesel leagă elementele ansamblului de evenimente și experiențe ale Holocaustului petrecut în România.
Ansamblul a fost realizat de artistul Peter Jacobi și inaugurat în octombrie 2009, potrivit documentării AGERPRES. Memorialul este un loc al comemorării publice, distinct de arhivele și rapoartele prin care sunt cercetate evenimentele. Ceremonia anuală din această săptămână folosește tocmai acest spațiu pentru depunerea coroanelor și pentru transmiterea mesajelor instituțiilor și comunităților participante.
Muzeul Național de Istorie a României marchează aceeași zi printr-o microexpoziție cu obiecte păstrate de la evrei români deportați și uciși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bunurile sunt prezentate în sala Lapidarium. Instituția explică faptul că patrimoniul păstrat face posibilă evocarea unor vieți afectate de legislația discriminatorie, pogromuri și deportări, dincolo de dimensiunea statistică a crimelor.
În prezentarea microexpoziției sunt amintite pogromurile de la Dorohoi, București și Iași, precum și deportările în Transnistria. Muzeul evocă separat tragedia evreilor din Transilvania de Nord, trimiși în lagărele de exterminare sub administrația ungară. Această delimitare păstrează diferența dintre teritoriile, autoritățile și etapele istorice ale persecuției, fără a le trata ca pe un singur eveniment cu același calendar.
Programul de vizitare anunțat de muzeu este de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Microexpoziția este prezentată ca parte a comemorării din 2026 și folosește obiecte aflate în patrimoniul instituției. Ea completează ceremonia de la Memorial prin documente materiale păstrate de la victime, într-un spațiu în care vizitatorii pot afla contextul istoric al persecuțiilor.
Comisia internațională care a cercetat Holocaustul din România a fost condusă de Elie Wiesel, supraviețuitor al Holocaustului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace din 1986. Recomandările sale au stat la baza instituirii zilei naționale de comemorare și a realizării Memorialului, potrivit documentării istorice prezentate de AGERPRES.