O amendă contravențională poate fi contestată printr-o plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare. Ordonanța Guvernului nr. 2 din 2001 stabilește regulile generale ale acestei proceduri: termenul de sesizare, instanța competentă, efectul plângerii și verificările făcute de judecător. Actele speciale care reglementează o anumită contravenție pot avea dispoziții proprii, astfel încât procedura generală se citește împreună cu norma indicată în procesul-verbal.
Controlul judecătoresc privește atât legalitatea actului, cât și temeinicia constatărilor. Prima chestiune se referă la respectarea cerințelor legale ale procesului-verbal și ale sancționării. A doua privește fapta reținută și probele care o susțin. Plângerea nu este o simplă cerere adresată instituției care a aplicat amenda, ci o sesizare a instanței pentru soluționarea unui litigiu contravențional.
De când curge termenul de 15 zile
Potrivit articolului 31 al ordonanței, plângerea se formulează în 15 zile de la înmânarea sau comunicarea procesului-verbal. Data săvârșirii faptei și data încheierii actului nu înlocuiesc automat data de la care începe acest termen. Dacă documentul a fost comunicat ulterior, momentul comunicării trebuie stabilit din dovezile existente. Aceste date au funcții diferite în procedură, chiar dacă uneori coincid.
Calculul termenelor procedurale pe zile este reglementat de Codul de procedură civilă. În regula generală, nu se socotesc nici ziua de la care începe termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare următoare. Cele 15 zile nu reprezintă, prin urmare, 15 zile lucrătoare numărate prin eliminarea tuturor weekendurilor din interval.
Contează și modalitatea depunerii. Codul recunoaște ca efectuate în termen actele trimise în interiorul intervalului prin scrisoare recomandată, curier rapid, serviciu specializat de comunicare, fax sau e-mail. Recipisa ori atestarea serviciului folosit și, pentru transmiterea electronică, data și ora primirii înregistrate de instanță sunt dovezi ale depunerii. Depunerea la registratură este legată de programul legal de activitate al acesteia.
La ce judecătorie se depune plângerea
Articolul 32 prevede o competență teritorială alternativă. În procedura generală, plângerea poate fi depusă la judecătoria din circumscripția în care a fost săvârșită contravenția sau la judecătoria corespunzătoare domiciliului ori sediului contravenientului. Această alternativă rezultă din forma actuală a ordonanței, modificată în 2022. Identificarea instanței nu se reduce la localitatea în care se află sediul instituției care a întocmit actul.
Plângerea contravențională este taxată cu 20 de lei, conform articolului 19 din Ordonanța de urgență nr. 80 din 2013. Același articol stabilește o taxă de 20 de lei pentru calea de atac împotriva hotărârii pronunțate. Taxa judiciară privește accesul la procedura în instanță; ea nu este o parte din cuantumul amenzii și nici o plată care soluționează, prin ea însăși, fondul contestației.
Regulile cererii de chemare în judecată includ identificarea părților, obiectul solicitării, motivele de fapt și de drept, probele propuse și semnătura. Când o parte este reprezentată, cererea cuprinde și datele reprezentantului, împreună cu dovada acestei calități. Într-o plângere contravențională, identificarea procesului-verbal contestat permite delimitarea actului și a sancțiunilor asupra cărora instanța este chemată să se pronunțe.
Înscrisurile folosite ca probe se atașează potrivit regulilor procesuale aplicabile. În funcție de fapta contestată, pot exista documente, fotografii, înregistrări sau martori, dar admiterea și valoarea lor probatorie sunt stabilite de instanță. O fotografie depusă la dosar nu înlocuiește explicația legăturii sale cu fapta, data și împrejurările contestate. Cererea indică dovezile pe care se sprijină solicitările formulate.
Ce verifică judecătorul
Procesul-verbal trebuie să descrie fapta, cu data, ora și locul săvârșirii, și să identifice norma care o stabilește și o sancționează. Ordonanța cere și datele agentului constatator, identificarea contravenientului, împrejurările relevante pentru gravitatea faptei, termenul căii de atac și instanța competentă. La întocmirea actului, agentul trebuie să aducă la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, consemnate separat în document.
Articolul 17 enumeră anumite lipsuri care atrag nulitatea procesului-verbal, constatabilă inclusiv din oficiu. Între ele sunt lipsa numelui agentului ori al contravenientului, lipsa faptei sau a datei comiterii acesteia și lipsa semnăturii agentului. Pentru persoanele juridice sunt prevăzute denumirea și sediul. Enumerarea legală nu înseamnă că orice greșeală de redactare, indiferent de natura ei, produce automat aceeași consecință juridică.
Instanța verifică mai întâi respectarea termenului plângerii, apoi ascultă persoanele citate care se prezintă și administrează probele necesare. Ea hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite și confiscării, după verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal. Rezultatul procedurii este o hotărâre judecătorească, nu o anulare automată a amenzii la momentul depunerii cererii. Soluția depinde de actul contestat, normele aplicabile și probele dosarului.
Cuantumul și natura sancțiunii sunt raportate și la regulile de individualizare. Articolul 21 cere proporționalitate cu gravitatea faptei și luarea în considerare a împrejurărilor, a modului de săvârșire, a scopului urmărit, a urmărilor produse și a circumstanțelor personale consemnate. Încadrarea amenzii între un minim și un maxim legal nu epuizează această analiză. Controlul asupra sancțiunii face parte din obiectul procedurii, alături de verificarea constatării faptei și a cerințelor actului.
În regimul general, plângerea suspendă executarea. Pentru persoana vătămată care contestă numai despăgubirea sau pentru proprietarul bunurilor care contestă confiscarea, suspendarea privește acea componentă. Dacă legea nu prevede altfel, hotărârea poate fi atacată cu apel, soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Ordonanța permite susținerea orală a motivelor de apel și prevede că apelul suspendă executarea hotărârii.