Organizația Mondială a Sănătății a publicat la 9 octombrie un nou ghid pentru dezvoltarea îngrijirii de sănătate mintală în comunitate și reducerea dependenței de internarea de lungă durată. Documentul se adresează reformei serviciilor și protejării drepturilor persoanelor care le folosesc. Anunțul precede Ziua Mondială a Sănătății Mintale din 10 octombrie și prezintă un instrument de orientare pentru instituții.
Ghidul urmărește îngrijirea centrată pe persoană, care ține cont de alegeri, nevoi și participarea la viața comunității. OMS arată că schimbarea presupune mai mult decât închiderea unor paturi sau clădiri. Continuitatea sprijinului după externare include servicii de sănătate, locuire, asistență socială, educație și ocupare. Documentul nu anunță o decizie de închidere a unor spitale din România.
OMS menționează că aproximativ 28% dintre internările raportate se întind pe mai mult de șase luni. Datele sunt prezentate în contextul reformei la nivel internațional și nu pot fi atribuite automat unui anumit spital sau țări. Anunțul descrie colaborarea cu experți și persoane cu experiență directă a serviciilor, pentru adaptarea reformei la condițiile în care acestea funcționează.
Trei etape și trei direcții de schimbare
Publicația propune trei etape: planificare, pregătire și furnizarea sprijinului. Acestea urmăresc modul în care o instituție poate transforma îngrijirea și poate organiza legătura cu serviciile din comunitate. Obiectul ghidului îl constituie adulții care se află în instituții pentru perioade îndelungate. Recomandările sunt prezentate ca parte a unei reforme bazate pe drepturi și pe participarea persoanelor, nu ca o schemă identică pentru orice caz.
Cele trei direcții principale sunt reducerea admisiilor și a șederilor îndelungate, transformarea îngrijirii în spital și organizarea externării cu sprijin continuu. Ghidul tratează aceste direcții împreună. Externarea nu este descrisă numai ca plecarea fizică din instituție, ci ca o schimbare care presupune acces la servicii și posibilitatea participării la viața comunității, potrivit nevoilor și preferințelor persoanei.
OMS delimitează responsabilitățile conducerii spitalelor de cele ale autorităților și partenerilor care organizează serviciile comunitare. Legislația, finanțarea, politicile sociale și disponibilitatea locuirii pot condiționa aplicarea reformei. Un spital nu poate asigura singur toate aceste resurse. Documentul oferă orientări pentru parteneriate și pentru pregătirea schimbării, fără să înlocuiască deciziile clinice individuale sau procedurile juridice ale fiecărui sistem de sănătate.
Datele internaționale citate de OMS provin din Atlasul sănătății mintale 2024, publicat în septembrie 2025. Ediția reunește informații din 144 de țări despre organizarea sistemelor, servicii, resurse, personal, legislație și finanțare. Atlasul face parte dintr-o serie începută în 2001. El este un instrument de monitorizare a sistemelor, nu un studiu clinic care stabilește tratamentul unei anumite persoane.
Ediția urmărește și progresele în raport cu Planul de acțiune cuprinzător pentru sănătate mintală 2013–2030. Include informații despre îngrijirea în comunitate, sănătatea fizică a persoanelor cu probleme de sănătate mintală și folosirea unor servicii la distanță. Compararea indicatorilor se face în limitele datelor raportate de țări. Procentele globale nu descriu, fără date suplimentare, situația tuturor instituțiilor dintr-un stat.
Participarea persoanelor care folosesc serviciile
Campania OMS pentru 10 octombrie 2026 pune accentul pe ascultarea experiențelor directe ale persoanelor și pe participarea lor la schimbare. Tema se referă la implicarea în proiectarea și evaluarea serviciilor, nu numai la relatări personale în spațiul public. Persoanele care au folosit servicii de sănătate mintală, familiile și comunitățile pot contribui la definirea unor nevoi pe care indicatorii administrativi nu le surprind integral.
În datele prezentate de campanie, numai 9% dintre țările raportoare au încheiat trecerea către un model de îngrijire în comunitate, iar 53% se află în etape timpurii. Procentele se referă la țări și la stadiul reformei raportat de acestea. Ele nu înseamnă că aceeași proporție din totalul pacienților lumii primește un anumit tip de serviciu sau că internarea nu mai este folosită.
Campania indică și existența colaborării continue cu persoane cu experiență directă în planificarea, furnizarea și monitorizarea serviciilor în 45% dintre țările raportoare. Pentru consultarea la elaborarea legislației, procentul indicat este de 59%. Indicatorii au obiecte diferite: o consultare asupra unei legi nu este același lucru cu participarea permanentă la organizarea serviciilor. OMS urmărește distinct aceste forme de implicare.
Cadrul OMS pentru implicarea semnificativă, publicat în 2023, descrie participarea persoanelor cu experiență directă la elaborarea politicilor, programelor și serviciilor. Instrumentul se adresează organizației, statelor și partenerilor săi și promovează lucrul în comun. În contextul noului ghid, această abordare privește modul de pregătire a reformei, inclusiv cine contribuie la definirea soluțiilor și la evaluarea aplicării lor.
Implicarea este tratată ca un parteneriat în procesul de decizie, cu aplicare la nivel global, regional și național. Cadrul include sprijin pentru adaptarea și implementarea acestor procese. Rolul său este instituțional: oferă metode de colaborare, fără să pretindă că experiența unei singure persoane reprezintă toate situațiile clinice. Participarea și competența profesională sunt abordate în organizarea serviciilor, alături de cerințele privind drepturile.
Inițiativa QualityRights a OMS pune la dispoziție instrumente de formare privind drepturile, recuperarea, capacitatea juridică și decizia sprijinită. Materialele se adresează personalului, persoanelor care folosesc servicii, familiilor și organizațiilor. Ele includ prevenirea constrângerii și dezvoltarea sprijinului în comunitate. Aceste instrumente oferă context pentru direcția noului ghid: transformarea practicilor și continuitatea îngrijirii sunt discutate împreună cu respectarea drepturilor persoanei.