Consiliul Uniunii Europene a decis, la 9 octombrie, mutarea Panama și Vietnam din anexa I a listei jurisdicțiilor necooperante fiscal în anexa II. Cele două țări rămân astfel în procesul de monitorizare a angajamentelor asumate. Schimbarea nu reprezintă o constatare că toate evaluările au fost încheiate, ci reflectă progresele și noile verificări menționate în decizia miniștrilor europeni.
Panama se afla în anexa I din februarie 2020. Consiliul indică reformarea unui regim considerat dăunător pentru scutirea veniturilor din surse străine și acordarea unei noi evaluări. Vietnam fusese înscris în februarie 2026, după o apreciere negativă privind schimbul de informații la cerere. Reformele ulterioare permit o nouă examinare, în așteptarea căreia jurisdicția trece în anexa II.
În anexa I rămân Samoa Americană, Anguilla, Guam, Palau, Rusia, Insulele Turks și Caicos, Insulele Virgine Americane și Vanuatu. Belize este eliminat din anexa II după un rezultat pozitiv al evaluării. Consiliul anunță următoarea actualizare pentru februarie 2027. Decizia din octombrie privește, așadar, poziții diferite: transfer între anexe, păstrare pe lista necooperanților și încheierea monitorizării unui angajament.
Ce înseamnă cele două anexe
Lista europeană este un instrument pentru promovarea transparenței și a practicilor fiscale considerate echitabile în relațiile cu jurisdicțiile din afara Uniunii. Prima listă a fost adoptată în decembrie 2017, după examinarea unui grup inițial de 92 de jurisdicții. Procesul nu se bazează numai pe nivelul impozitelor, ci pe cooperare, reguli de transparență și eliminarea unor practici fiscale dăunătoare.
Anexa I cuprinde jurisdicțiile care nu respectă criteriile și nu au adoptat măsuri suficiente în cadrul procesului european. Anexa II descrie situația cooperării și angajamentele pentru remedierea problemelor identificate. O țară poate apărea în această a doua anexă cât timp reformele sau evaluările sunt încă urmărite. Cele două situații au semnificații diferite și nu formează o singură categorie indistinctă.
Consiliul actualizează lista de două ori pe an, iar concluziile devin oficiale prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Instituțiile verifică atât evoluția angajamentelor existente, cât și alte probleme fiscale identificate. Monitorizarea este continuă între actualizări. Mutarea dintr-o anexă în alta poate reflecta un pas de cooperare fără să însemne că jurisdicția nu mai este examinată în acel proces.
Criteriile de transparență includ schimbul automat de informații privind conturile financiare și schimbul de informații la cerere. Aceste mecanisme nu sunt identice. Primul presupune transmiterea periodică de date între autoritățile participante, în condițiile standardului aplicabil. Al doilea permite unei administrații fiscale să solicite informații relevante pentru o examinare concretă, potrivit acordurilor și cerințelor juridice de cooperare.
Evaluarea fiscalității echitabile privește și regimurile preferențiale dăunătoare ori facilitarea structurilor offshore care atrag profituri fără activitate economică reală. Lipsa unui impozit sau un nivel redus al acestuia nu sunt singurele elemente luate în calcul. Consiliul verifică structura regulilor, condițiile de acces la beneficii și legătura dintre facilități și activitatea economică desfășurată în jurisdicția respectivă.
O altă componentă privește standardele împotriva erodării bazei fiscale și transferului profiturilor, cunoscute prin abrevierea BEPS. Procesul distinge asumarea unor angajamente de punerea lor în aplicare. Documentația Consiliului arată și că anumite criterii suplimentare sunt încă în discuție. De aceea, evaluarea unei jurisdicții este raportată la criteriile aplicabile, nu la o impresie generală despre sistemul său fiscal.
Cum sunt verificate reformele
Forumul Global al OCDE examinează schimbul de informații la cerere prin evaluări făcute de experți ai jurisdicțiilor participante. Analiza privește atât cadrul legal, cât și aplicarea lui în practică. Standardul urmărește disponibilitatea informațiilor, accesul autorităților la acestea și capacitatea de transmitere către parteneri. Există zece elemente de evaluare, grupate în aceste trei arii ale cooperării fiscale internaționale.
Informațiile trebuie să fie previzibil relevante pentru administrarea sau aplicarea legislației fiscale a partenerului care le solicită. Evaluarea nu se limitează la existența formală a unei legi: examinează dacă informațiile pot fi obținute și schimbate efectiv. Rapoartele pot acorda calificative de conformitate deplină, conformitate în mare parte, conformitate parțială sau neconformitate, potrivit rezultatelor verificării fiecărei jurisdicții.
Rapoartele sunt adoptate în cadrul Forumului Global, iar jurisdicțiile prezintă ulterior informații despre măsurile luate pentru aplicarea recomandărilor. O examinare suplimentară poate fi cerută după reforme importante. Tocmai existența unei noi evaluări în curs este relevantă pentru mutarea Panama și Vietnam în anexa II: progresul legislativ și confirmarea funcționării practice a cooperării sunt etape distincte ale aceluiași proces.
În Uniunea Europeană, dosarul este pregătit de Grupul pentru codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor. Acesta reunește reprezentanți la nivel înalt ai statelor membre și ai Comisiei Europene. Grupul urmărește practicile fiscale dăunătoare și cooperarea cu jurisdicțiile din afara UE. Comisia contribuie la lucrările tehnice, iar decizia asupra concluziilor și anexelor este luată de Consiliu.
Mandatul grupului a fost extins prin revizuirea codului de conduită din 2022, pentru a examina și caracteristici fiscale cu aplicare generală care pot produce efecte dăunătoare. Activitatea nu se reduce astfel la identificarea unui avantaj rezervat unui anumit sector. În procesul listei externe, grupul urmărește remedierea problemelor și comunicarea cu jurisdicțiile, pe baza standardelor stabilite de statele membre.
Cezary Krysiak a fost numit președinte al grupului în septembrie 2026, pentru un mandat de doi ani. Lucrările acestui organism pregătitor fundamentează evaluarea europeană, dar nu înlocuiesc decizia politică a Consiliului. Separarea dintre analiza tehnică, angajamentele jurisdicțiilor și adoptarea anexelor explică de ce o nouă evaluare favorabilă poate conduce ulterior la o schimbare suplimentară a statutului fiscal.