Produsul intern brut măsoară valoarea activității economice realizate într-un teritoriu într-o anumită perioadă. Aceeași economie poate avea un PIB nominal în creștere și o evoluție mult mai redusă a PIB real, deoarece prețurile se schimbă. Eurostat publică indicatori care separă valoarea la prețurile perioadei de variația volumului producției. Cele două serii răspund unor întrebări diferite și nu sunt interschimbabile.
În conturile naționale, PIB este un indicator agregat construit după o metodologie comună. El nu reprezintă suma veniturilor disponibile din conturile bancare ale populației și nici totalul încasărilor tuturor firmelor. Definiția ține cont de producție, de consumurile intermediare și de taxele și subvențiile relevante, astfel încât aceeași valoare economică să nu fie numărată repetat în etapele succesive ale producției.
Cele trei moduri de calcul
Abordarea prin producție însumează valoarea adăugată brută a activităților economice, apoi adaugă impozitele pe produse și scade subvențiile pe produse. Valoarea adăugată se obține prin diferența dintre producție și consumurile intermediare. Pentru o fabrică, materialele și serviciile cumpărate de la alte întreprinderi nu se confundă cu valoarea pe care fabrica o adaugă prin propria activitate.
Abordarea prin cheltuieli urmărește utilizarea producției: consumul final, formarea brută de capital și exporturile, din care sunt scăzute importurile. Formarea capitalului include investițiile și variația stocurilor, conform clasificării conturilor naționale. Importurile sunt scăzute deoarece pot fi deja cuprinse în consum sau investiții, deși bunurile și serviciile respective au fost produse în afara teritoriului economic măsurat.
Abordarea prin venituri urmărește veniturile generate în procesul de producție. Sunt cuprinse remunerarea salariaților, excedentul brut de exploatare și venitul mixt, împreună cu taxele asupra producției și importurilor, minus subvențiile corespunzătoare. Eurostat prezintă cele trei abordări ca perspective asupra aceluiași agregat economic, construite din surse statistice și componente diferite care sunt armonizate în conturile naționale.
Ce înseamnă PIB nominal
PIB nominal, exprimat la prețuri curente, valorizează activitatea cu prețurile din perioada analizată. Dacă prețurile cresc, valoarea monetară poate urca chiar și fără o creștere comparabilă a volumului produs. O serie la prețuri curente este utilă pentru descrierea dimensiunii economiei în bani și pentru indicatori ale căror componente sunt, la rândul lor, exprimate în valori monetare curente.
Un exemplu simplificat ilustrează diferența. Dacă o economie ipotetică produce numai un bun, iar cantitatea rămâne identică, o majorare a prețului acelui bun mărește valoarea nominală a producției. Exemplul nu reprezintă un calcul pentru România sau pentru alt stat. El izolează efectul prețului, care în statisticile reale trebuie separat pentru numeroase produse, servicii și activități.
Conversia PIB nominal într-o altă monedă introduce și efectul cursului de schimb. Valoarea exprimată în euro poate evolua diferit de valoarea în moneda națională dacă se modifică raportul dintre monede. Din acest motiv, o comparație a dimensiunii economiilor în euro și o comparație a creșterii economice reale nu folosesc automat aceeași serie și aceeași interpretare.
PIB real și măsurarea volumului
Seriile de volum urmăresc evoluția activității după eliminarea efectului schimbării prețurilor. Metadatele Eurostat pentru conturile trimestriale descriu utilizarea prețurilor anului precedent și a seriilor înlănțuite. Referința unui an servește exprimării nivelurilor, dar ritmurile de creștere urmăresc variația volumului. Formularea „creștere economică” trebuie astfel legată de seria utilizată, nu dedusă din orice creștere a unei sume monetare.
Seriile înlănțuite au o limită tehnică importantă: componentele lor nu sunt în general aditive în afara anului de referință și a anului următor. Suma valorilor înlănțuite pentru consum, investiții și celelalte componente poate să nu coincidă cu nivelul înlănțuit al PIB. Această proprietate rezultă din metoda de calcul și nu constituie, singură, dovada unei erori în tabel.
Raportul dintre valoarea la prețuri curente și măsura de volum este asociat deflatorului PIB. Acesta privește ansamblul producției incluse în indicator, nu doar cumpărăturile unei gospodării. Indicele prețurilor de consum și deflatorul au arii de acoperire diferite. Folosirea inflației de consum ca substitut automat pentru ajustarea întregului PIB ar omite aceste diferențe metodologice.
Trimestrul precedent și anul precedent
O variație față de trimestrul anterior compară două perioade consecutive. O variație față de același trimestru al anului anterior compară perioade separate de un an. Același comunicat poate prezenta ambele ritmuri, iar semnul lor poate fi diferit. Nivelul activității și baza de comparație trebuie identificate înainte de a interpreta dacă indicatorul arată o accelerare sau o reducere.
Seriile ajustate sezonier încearcă să elimine tiparele recurente ale anului, iar ajustarea calendaristică ține cont de efecte precum distribuția zilelor lucrătoare. Eurostat distinge aceste serii de valorile neajustate. Un ritm trimestrial ajustat nu trebuie comparat direct cu unul anual neajustat ca și cum diferența dintre ele ar măsura exclusiv schimbarea stării economiei.
Primele estimări folosesc informațiile disponibile la momentul publicării. Pe măsură ce apar surse statistice mai complete, conturile sunt revizuite. Eurostat distinge revizuirile obișnuite de cele majore, legate de actualizări metodologice sau de surse. O valoare revizuită poate modifica estimarea unui trimestru deja publicat, iar analiza unei serii trebuie să folosească versiuni statistice compatibile.
PIB pe locuitor și puterea de cumpărare
PIB pe locuitor raportează agregatul economic la populație. Indicatorul este o medie statistică și nu descrie venitul primit de fiecare persoană. Distribuția veniturilor, taxele, transferurile și structura gospodăriilor nu rezultă din această împărțire. Două economii cu niveluri apropiate ale PIB pe locuitor pot avea distribuții diferite ale veniturilor disponibile ale populației.
Pentru comparațiile între țări, paritățile puterii de cumpărare țin cont de diferențele dintre nivelurile prețurilor. Eurostat folosește standardul puterii de cumpărare pentru a exprima agregate comparabile din această perspectivă. El nu este o monedă utilizabilă la cumpărături și nici cursul efectiv al unei tranzacții. Scopul său statistic este separarea diferențelor de preț dintre economiile comparate.
Metodologia Eurostat distinge PIB pe locuitor de consumul individual efectiv pe locuitor, care urmărește bunurile și serviciile utilizate efectiv de gospodării, inclusiv anumite servicii finanțate public. Alegerea indicatorului schimbă obiectul comparației. PIB descrie producția economiei, în timp ce indicatorii de consum și venit oferă alte informații despre situația materială a populației, în limitele propriilor definiții.