Formarea unui guvern cuprinde o desemnare făcută de președinte, pregătirea unei echipe și a unui program, audieri parlamentare și un vot de încredere în ședința comună a celor două Camere. Aceste etape sunt stabilite de Constituție și de regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului. Desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru nu echivalează, singură, cu numirea unui guvern care își poate începe mandatul.
Procedura separă rolurile președintelui, candidatului desemnat și Parlamentului. Președintele desemnează candidatul, acesta solicită încrederea pentru program și pentru lista Guvernului, iar deputații și senatorii decid împreună asupra cererii. Numirea membrilor Guvernului și depunerea jurământului urmează votului favorabil. Fiecare moment produce un efect propriu, motiv pentru care desemnarea, avizul unei comisii și votul plenului nu sunt acte interschimbabile.
Consultările și cele două termene ale procedurii
Articolul 103 din Constituție prevede desemnarea unui candidat după consultarea partidului care are majoritatea absolută în Parlament. Dacă nu există un asemenea partid, președintele consultă partidele reprezentate în Parlament. Textul constituțional leagă consultările de reprezentarea parlamentară și de existența unei majorități absolute, nu de faptul că o formațiune a obținut pur și simplu cel mai mare număr de voturi dintre competitorii electorali.
Candidatul desemnat are zece zile de la desemnare pentru a cere votul de încredere asupra programului și a întregii liste a Guvernului. Acesta este termenul constituțional pentru formularea solicitării. Documentele depuse trebuie să permită Parlamentului să examineze atât orientarea politică a viitorului executiv, cât și persoanele propuse pentru funcțiile ministeriale. Lista și programul formează împreună obiectul cererii de învestire.
Regulamentul ședințelor comune introduce un alt termen, care privește organizarea dezbaterii parlamentare. Birourile permanente ale celor două Camere stabilesc data ședinței comune în cel mult 15 zile de la primirea programului și a listei. Cele zece zile ale candidatului și cele 15 zile pentru organizarea ședinței au puncte de pornire diferite. Ele nu se înlocuiesc reciproc și nu reprezintă un singur termen calculat de la desemnare.
Programul și lista sunt distribuite deputaților și senatorilor. Birourile permanente organizează și audierile candidaților pentru funcțiile de ministru. Pregătirea parlamentară include stabilirea comisiilor competente și a calendarului necesar înaintea dezbaterii în plenul comun. Ședința de învestire nu se reduce la anunțarea unui rezultat negociat între partide, ci este procedura prin care se exercită competența constituțională de acordare a încrederii.
Ce înseamnă avizul unei comisii
Fiecare candidat pentru o funcție ministerială este audiat de comisiile permanente ale celor două Camere al căror obiect de activitate corespunde domeniului său. În urma audierii, comisiile întocmesc un aviz comun motivat. Acesta are caracter consultativ, potrivit regulamentului. Audierea și avizul contribuie la examinarea candidaturii, însă nu constituie, separat, votul prin care Parlamentul învestește un ministru sau Guvernul în ansamblu.
Un aviz negativ nu elimină automat persoana de pe lista propusă. Candidatul la funcția de prim-ministru poate menține nominalizarea sau poate propune o altă persoană. Dacă schimbă candidatul, noua propunere este supusă audierii în comisiile competente, astfel încât avizul să fie disponibil înaintea votului din ședința comună. Diferența dintre avizul consultativ și hotărârea plenului este prevăzută expres în procedura parlamentară.
Audierile privesc persoane și domenii ministeriale, în timp ce votul de încredere are un obiect colectiv. Parlamentul nu acordă în această procedură mandate independente fiecărui ministru prin voturi finale separate. Programul de guvernare și întreaga listă sunt supuse aprobării împreună. Această structură explică de ce un rezultat favorabil într-o comisie nu garantează, prin el însuși, învestirea echipei propuse.
Cum este acordată încrederea
În ședința comună, candidatul desemnat prezintă programul de guvernare și lista membrilor Guvernului. Urmează dezbaterea, în care grupurile parlamentare își exprimă pozițiile. Regulamentul prevede vot secret cu bile pentru acordarea încrederii. Procedura secretă este diferită de votul deschis folosit în alte activități ale Parlamentului, iar rezultatul oficial se stabilește prin numărarea voturilor și consemnarea lor într-un proces-verbal.
Constituția cere votul majorității deputaților și senatorilor. Pragul se raportează la numărul membrilor celor două Camere, nu numai la numărul parlamentarilor prezenți care au ales să voteze. În consecință, existența mai multor voturi favorabile decât nefavorabile printre voturile exprimate nu este suficientă dacă nu este atinsă majoritatea constituțională. Numărul necesar se determină în raport cu componența Parlamentului la momentul procedurii.
Dacă încrederea este acordată, hotărârea Parlamentului este semnată de președinții celor două Camere și transmisă președintelui României pentru numirea Guvernului. Prim-ministrul și ceilalți membri depun individual jurământul în fața președintelui. Articolul 104 stabilește că Guvernul, în întregul său, și fiecare membru în parte își exercită mandatul începând de la data depunerii jurământului. Votul parlamentar și începutul exercitării mandatului sunt astfel momente succesive.
O cerere de învestire respinsă nu produce automat dizolvarea Parlamentului. Articolul 89 permite această măsură numai în condițiile constituționale: neacordarea încrederii în 60 de zile de la prima solicitare și respingerea a cel puțin două solicitări, împreună cu consultările și limitele prevăzute de Constituție. Președintele poate dizolva Parlamentul în aceste condiții; formularea constituțională nu instituie o dizolvare obligatorie la primul vot negativ.
Până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, executivul al cărui mandat a încetat îndeplinește numai actele necesare administrării treburilor publice, conform articolului 110. Această regulă privește continuitatea administrativă între două guverne. Ea nu mută momentul învestirii la desemnarea premierului și nu înlocuiește votul de încredere cerut pentru programul și lista noului executiv.